Capşa, Regina Maria, Zamfirescu, Anghelescu, Berindei, Staicovici şi Economu sunt câteva dintre celebrele mărci româneşti de ciocolată de odinioară. Aceste confiserii şi fabrici de ciocolată, ce executau „bombonerie fină, patiserie aleasă şi lucrări artistice în zahăr", sunt de mult istorie.
Cartierul Lemaitre sau „Lemetru" era un colţ pur industrial al vechiului Bucureşti, zonă cunoscută astăzi ca Timpuri Noi, însă pe fosta Stradă Octavian la numerele 42-48 respirai în fiecare dimineaţă o aromă încântătoare, cea a boabelor de alune şi de cacao proaspăt prăjite.
Ciocolateria „Regina Maria" a fost înfiinţată în 1919 de Grigore Alexandrescu, mare industriaş în domeniul pielăriei, Roman Căpăţână şi Constantin Grigorescu. Afacerea a început cu o prăvălioară şi un mic laborator pe Strada Matei Millo. 15 ani mai târziu devenise o poveste de succes, „o întreprindere pur românească", cu 400 de angajaţi şi un capital de 25 milioane de lei, producţia anuală fiind de „un milion de kilograme, adică 100 de vagoane de marfă". Sub conducerea directorului H. Kundig, a directorului magazinelor de desfacere V. Guérite, a lui V. Ştefănescu, şeful tehnic al fabricii, şi a lui T. Zaharescu şi M. Mărculescu, şefii laboratorului de patiserie, fabrica s-a dezvoltat rapid, produsele Urs de Dorna, Zeiţa Ţării sau fructele confiate, toate realizate de Fabrica de ciocolată „Regina Maria", fiind binecunoscute pe piaţă. Acestea se găseau în cele nouă magazine mari din Capitală, apreciate pentru eleganţa lor, dar şi magazinele fabricii din provincie, adică la Ploieşti şi la Braşov. Însă produsele erau comercializate în 4.000 de magazine din toată ţara.
Fabrica era organizată ca o societate anonimă şi funcţiona sub conducerea lui Matei Alexandrescu, în timp ce Grigore Alexandrescu era preşedintele Consiliului de Administraţie.
Piatra de temelie a primei
