Să scrii despre arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu pe o platformă de comentarii și analiză care e promovată de Realitatea.net e un fel de ”lose-lose situations”. Și, totuși, am scris. La fel cum au scris și alții, asumându-și același risc. Pentru că dincolo de căruța de înjurături care s-a vărsat instantaneu, au fost și cititori care au mers dincolo de ”slugile lui SOV” vs. ”pupinbăsești”. Și, astfel, au apărut câteva întrebări, despre justiție, presă și politică în România, asupra cărora merită meditat mai mult. Subiectul e încă fierbinte și, cel mai probabil, primele răspunsuri vor fi emoționale. Dar la ”răcire” nu știu câți vor mai fi interesați.

Dialogul I

Z.D.: Mihai, daca vrem sa fim normali, trebuie sa acceptam ca in fata legii se cuvine sa fim egali. Mediatizarea arestarii lui SOV e o chestiune de rating, nu de justitie. “Importanta” cazului consta in numarul de spectatori care vor sa-l vada la tv si nu are nici o alta relevanta. Pentru mine, dosarul acesta e un dosar ca oricare altul. E la fel de lipsit de importanta ca arestarea lui D. Diaconescu, G. Becali, D. Patriciu etc. Ca doar n-o sa impartim tara in amarasteni ca tine sau ca mine, care pot fi arestati oricand, si in supraoameni, pe care daca-i deranjeaza politia sau procuratura trebuie sa stea toata natiunea cu sufletul la gura?

Mareata arestare e un vax pe langa problemele noastre reale. Punct.

M.G.: Pai asta e paradoxul: si in cazul SOV, si in cazul DD, si in alte cazuri intens mediatizate, instanta a justificat masura arestarii preventive, printre altele, prin ”emotia produsa in randul populatiei”; dar fara arestare preventiva (adica fara zanganit de catuse in fata camerelor de luat vederi), mediatizarea si ”emotiile in randul populatiei” ar scadea considerabil.

Si atunci, intrebarea vine de la sine: in toate aceste cazuri, masura arestarii preventive se ia pentru bunu