Spectaculoase, într- adevăr, reţinerea şi apoi arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu. Dube negre, dube albe, vlăjgani de doi metri şi 120 kg escortând un om care abia putea să se mişte, doar cătuşele au lipsit. Explicaţia oficială - favorizarea infractorului, recte a fostului său slujbaş Nicolae Popa, găsit prin Indonezia la 10 ani după prăbuşirea fondului de investiţii şi pe care Vîntu l-ar fi susţinut financiar prin interpuşi, după ce a fugit - e subţire pentru arestare. Care însă n-ar fi mirat pe nimeni, dacă ar fi fost direct legată de devalizarea FNI şi a FNA, cu 140.000 de păgubiţi, ceea ce, în atâţia ani, anchetatorii n-au putut, dacă or fi vrut, să demonstreze. Dar aşa, episodul de joi seamănă cu scenariul “Bate-o, că ştie ea de ce!”.
Procurorii au ridicat de acasă de la Vîntu vreo 10 calculatoare. Mă îndoiesc că omul e atât de tâmpit, încât să fi ţinut în living, la îndemâna oricui, probe care să-l bage în puşcărie. Vom vedea cum va evolua ancheta, dar dacă Parchetul nu va fi suficient de transparent şi nu-şi va argumenta serios acţiunea, atunci va lăsa cale liberă interpretărilor şi zvonurilor că e vorba de o făcătură la comanda Cotroceniului, pentru care Realitatea TV devenise mult prea incomodă. Deja umblă vorba că şi Dan Voiculescu va face potecă pe la Parchet şi că i se coace ceva şi lui Dinu Patriciu, dezgropându- i-se dosarele. E, totuşi, ciudată lansarea unor scandaluri judiciare ori de câte ori Zeus (acum, şi ţara) e în mare dificultate.
Nu cred că - printr- o prestaţie de comando şi neconvingătoare a anchetatorilor - direcţionarea tevaturii către ideea unei răfuieli a lui Traian Băsescu cu “mogulii” i-ar aduce acestuia vreun câştig de imagine. Dimpotrivă, ar întări convingerea că păpuşăreşte instituţiile statului de drept.
