Cu toţii ne dorim să nu ajungem la spital, şi dacă ajungem, ne rugăm să dăm peste un medic bun, care să ne trateze corespunzător. Dar ce se întâmplă în sala de operaţie? Miracol sau deznădejde, lacrimi sau zâmbete, toate rămân un secret între medic şi pacient. Toţi ne întrebăm ce simte un pacient pe masa de operaţie, când vede medicul punându-şi mănuşile? sau La ce se gândeşte un medic când bateria bormaşinii cedează în timp ce operează? Nu este un film, ci o realitate mult prea dureroasă. Chirurgii taie în carne vie, la propriu, dovedind o stăpânire de sine de invidiat, iar cele mai spectaculoase intervenţii chirurgicale au loc în interiorul Secţiei de Ortopedie. Cu şuruburi şi plăcuţe metalice, medicii spun că sunt recuperate fracturi extrem de grave. Însă, după ani de studiu şi practică medicală, cadrele medicale au ajuns să-şi practice meseria în condiţii greu de imaginat.

La Arad, medicii improvizează instrumente pentru a duce la bun sfârşit interveniţii chirurgicale care salvează vieţi omeneşti - a fost o ştire care a făcut senzaţie. Este însă o obişnuinţă... anormală în toate spitalele din România. Criza şi lipsa instrumentelor chirurgicale i-au împins pe medici să caute soluţii extreme. Folosesc ustensile non-chirurgicale, adaptate cerinţelor operatorii din secolul XXI. Până acum, medicii spun că au făcut chetă şi au cumpărat ser fiziologic, soluţii de nimicit gândacii, mănuşi şi bormaşini pentru ca activitatea lor să nu aibă de suferit. Medicii susţin că au căutat ajutor financiar în toate părţile, însă nimeni nu a dat curs solicitărilor. Unele cadre medicale spun că pe timpul fostului manager Ion Tofolean, au făcut zeci de adrese prin care îi aduceau la cunoştinţă faptul că nu au aparatura medicală necesară, însă toate au rămas simplă maculatură în condiţiile în care un pistol ortopedic special pentru găurirea oaselor costă 10.000 euro.