E vara.
Gradina de legume rodeste ca-n vis si, dupa o zi de munca, ma relaxez pe terasa. Discut cu sotul meu despre ziua de 27 iulie, urmatoarea zi, cand vom sarbatori 24 ani de casnicie. Fiind bugetara, nu ne permitem luxuri, dar o masa mai festiva acasa, cu un tort facut de mine si un gratar facut de el, aveam in plan.
In toiul noptii, m-am trezit speriata de tunetele si fulgerele care brazdau cerul. A urmat o ploaie cu rupere de nori, care a durat 4-5 ore. Gradina plutea in apa, livada se inviorase, iar dimineata, la cafea, cerul se limpezise, de nici nu puteam banui ce va urma. Pe la ora 8, baiatul cel mic, care lucra in vacante pe santier cu sotul meu, m-a sunat: "Mama, s-a rupt digul! Vine apa!". Pentru inceput, nu am inteles, dar cand am iesit si am auzit vuietul apei, nu stiam ce sa salvez. Am luat un brat de carti si am fugit la etaj, urmand sa-mi adun gandurile si sa-mi fac un plan. Intre timp, au sosit sotul meu si baiatul de la munca, si au inceput sa care tot ce era jos - acte, aparatura electronica - sus la etaj. Apa ajunsese la pragul usii. Barbatul meu a batut niste placi de lemn, ca sa bareze intrarea in casa. Eu tot caram ce puteam la etaj si plangeam. Priveam pe geam si totul era acoperit de ape. Am inceput sa aruncam cu galetile apa care intra pe hol, dar puterea ei aproape rupea usa de la intrare. Am adus o scara de lemn si am barat usa. S-a indoit, s-au rupt placajele batute si apa a invadat parterul in cinci secunde. La baie tasnea din toaleta o fantana arteziana. Am infundat toaleta, dar s-a spart teava, si apa tot venea de peste tot - cada, toaleta, chiuveta - eram neputinciosi. Plangeam si nu mai puteam face nimic. Intr-o ora apa avea aproape un metru in casa. Era murdara, mirosea oribil si pluteau de toate pe ea. M-am speriat si am urcat la etaj. Priveam pe geam si vedeam livada scufundata, florile inecate, iar gardul si vi
