- Editorial - nr. 627 / 11 Septembrie, 2010 Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, hram inseamna serbarea patronului bisericii respective. Avand in vedere faptul ca intotdeauna Biserica a avut un rol important in viata noastra spirituala, chiar si in vremea socialismului, romanii s-au adunat in jurul sfantului lacas de cult si au facut din sarbatoarea de hram o zi importanta din calendarul comunitatii, prilej de intalnire intre fiii satului, intre rude, prieteni, dar si de rugaciune si aducere aminte. Pregatirile pentru hram dureaza cateva zile, iar in ziua hramului, dimineata, crestinii participa la sfintele slujbe, apoi, dupa ce preotul sfinteste bucatele pentru vii si morti, incepe ospatul in curtea credinciosilor sau se organizeaza o masa mare, in Caminul Cultural, la care participa localnicii si invitatii. In unele locuri, de hramul Bisericii, preotii se duc, insotiti de credinciosi, si binecuvanteaza viile, acolo se asaza de obicei si masa. Dupa slujba la Biserica, in multe sate are loc o procesiune in camp, pentru sfintirea recoltelor, ocolindu-se hotarul satului, iar la urma se binecuvanteaza si padurile. Tot atunci, dupa impodobirea caselor cu spice de grau si flori, preotul oficiaza rugaciuni pentru ploaie, daca-i seceta sau, dimpotriva, pentru incetarea ploilor. Seara, flacaii satului organizau joc cu lautari si bautura. Imi aduc aminte din vremea copilariei cum Lite al lui Toaderu Baciului era chizas si organiza jocul intr-o cladire din curtea casei parohiale, tocmind cetarasii. Doamne, ce sarbatori mai organizau feciorii in satul meu, ca se clatina lampa cu petrol atarnata de un cui pe tavan. Tinerii aveau ocazia sa se cunoasca mai bine, iar pe margine, pe niste banci de lemn, mamele isi supravegheau cu atentie fetele, punand tara la cale. Parca nu era atata incrancenare si spaima pentru ziua de maine, cum o intalnim astazi in toate satele.