Visul mamei

- Unul din cele mai frumoase cantece ale tale, pe care lumea il canta la concerte impreuna cu tine, este "Mandra-i mama cu feciori". Se potriveste cu viata ta?

- Sunt singurul baiat in familie. Mai am doua surori si am fost, din acest motiv, alintatul casei. Dar inima mea batea mai cu spor pentru tata. Putea mama sa-mi spuna orice, sa-mi dea si luna de pe cer, ca tot nu ma culcam si nu ma linisteam pana cand nu-l auzeam pe tata cantand. Sunt foarte legat de mama, insa tata era cel care ma lua in brate cand eram prunc. Poate fiindca eram ficior si-i purtam numele mai departe. Dragostea pentru muzica populara el mi-a sadit-o. El a fost cel care m-a leganat in copilarie si mi-a cantat sa adorm. Tata a fost acela care m-a legat pentru totdeauna de cantec, de muzica, el insusi fiind un bun interpret de muzica populara din zona Carasului. Era resitean. Dar cea care mi-a ghicit darul pentru cantat a fost mama. Imi lasa radioul deschis si atunci eram cumintenia intruchipata. Ascultam fascinat programele de muzica populara sau usoara, nu conta. Din ziua in care m-a auzit fredonand, in patut fiind inca, o melodie de-a Mirabelei Dauer - "In gradina lui Ion" - cred ca mama si-a dat seama ca are un flacau pe cinste si pot acum sa inteleg visul ei, dorinta ei secreta, ca mai tarziu, la batranete, sa ma vada la televizor cantand muzica populara si apoi sa planga de fericire. Ma bucur ca visul i s-a-mplinit.

Tata cel intelept

- Ai strabatut usor in muzica populara?

- Greu a fost pana m-am pornit pe cantat, ca pe urma am curs devale ca apa. Copil fiind, cantam la toate serbarile din gradinita si din scoala, apoi la concursuri si festivaluri, la Orastie. Si tot mereu castigam. Cantam si la fluier, la acordeon, am cantat si in sarbatori, la bisericile si manastirile din apropierea Hunedoarei. Niciodata nu m-am dat ina