Gospodina Iulia Corău frământă aluatul de pâine la târgul din Parcul Naţional. Ea spune despre bucureşteni că sunt grăbiţi, iar Bucureştiul - un oraş aglomerat.
După ce a dus francezilor la Strasbourg sarmalele din Botiza, femeia a început să facă naveta între Bucureşti şi Valea Izei pentru a le arăta bucureştenilor care sunt bucatele alese din inima Maramureşului.
Iulia Corău (46 de ani) a venit în Parcul Naţional cu soţul Ion, cu verişoara şi cu prietena Aurelia Hăgan. Azi-dimineaţă, Iulian, un tânăr înalt, cu clop pe cap, pregătea cuptorul pentru pâine. Fetele, gătite de sărbătoare, cu opinci şi „cămeşă“ albă, frământau coca pentru plăcinte.
La stand, vizitatorii nu mai aveau răbdare, vroiau să guste din bunătăţi. „De 10 ani, de la prima ediţie a acestui târg, am fost prezentă. Atunci, am făcut câteva sarmale şi colaci pe vatră“, povesteşte Iulia Corău. Femeia a învăţat să gătească de la bunica. „Când eram copil, bunica mă lăsa să mă joc cu aluatul. Făceam păsărele din el şi aşa am început să iubesc gătitul“, spune Iulia.
Reţeta perfectă: „Cât mai multă dragoste!“
Iulia Corău a luat premiul întâi la Campionatul Mondial de Gătit din Capitală, anul acesta, pentru sarmalele ei cu păsat şi pentru zeama acră specifică zonei din care vine. „Zeama se face la noi la Ruptul Sterpilor şi la Oierit“, spune maramureşeanca. Sarmalele cu păsat trebuie musai să stea la foc mic vreo trei ore, altfel nu ies bune, adaugă maramureşeanca. „Se pune orez, carne de vită amestecată cu porc, cimbru de casă şi piper. Dar cel mai mult se pune dragoste“, dezvăluie din secrete gospodina.
În Bucureşti, Iulia locuieşte de un an. „La început, oamenii prea reci mi se păreau, neprietenoşi, iar oraşul aglomerat. La noi, în Maramureş, ne mai şi hodinim“, spune râzând bucătăreasa. Chiar dacă s-a obişnuit cu ingredientele din
