Articolul 16 din Constituţie spune că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi că nimeni nu este mai presus de lege. Ce s-a întâmplat în cazul părintelui FNI este în deplină concordanţă cu acest articol, dar, pentru că starea normală a societăţii româneşti este cu susul în jos, păţania miliardarului Vântu trece ca anormală.

În plus, dintre cele două televiziuni de ştiri, una a prezentat povestea cu tot cu garnitura escrocheriei FNI şi cu protestele disperate ale celor 300.000 de români fraieriţi de administratorii fondului lui Vântu, iar cealaltă televiziune de ştiri se luptă din răsputeri să spele păcatele celui arestat pentru favorizarea unui infractor condamnat definitiv.

Evident că un miliardar după gratii este o imagine rară şi demnă de toată atenţia. Singurul lucru care surprinde în acest caz este faptul că Vântu însuşi - despre care se ştie cât de pedant şi calculat este în afaceri - a greşit vorbind la telefon cu fostul director al societăţii de administrare a FNI, personaj dat în urmărire internaţională prin Interpol. Conştient că este urmărit, Sorin Ovidiu Vântu a luat legătura totuşi cu cel despre care Ioana Maria Vlas spune că în numele lui a sustras sute de miliarde de lei vechi de la FNI. Ascuns undeva la celălalt capăt al lumii - tocmai în Indonezia, Nicolae Popa n-a avut de unde şti că, cerând bani de la Vântu, a furnizat astfel probele pe care procurorii dornici să-i pună cătuşe le aşteptau încă din anul 2000, anul prăbuşirii Fondului. Justiţia urmează să se pronunţe dacă S.O. Vântu este vinovat sau dacă va fi achitat, ca până acum.

Ce se mai poate spune despre acest caz? Doar că stenogramele şi-au făcut deja datoria, la fel ca în dosarele Voicu, Remeş-Mureşan, spionii Rusiei etc etc. Toţi aceştia pot dormi liniştiţi, SRI şi alte servicii de interceptări nu luc