Dacă v-aţi plictisit de clasicele săli cu tablouri şi sculpturi sau de şirurile de vitrine cu cărţi ori monede vechi, puteţi găsi în România şi câteva expoziţii ceva mai neobişnuite. Nu există la noi în ţară un muzeu al sexului, precum cel din Amsterdam, nici unul al vrăjitoriei, ca acela din Boscastle, Marea Britanie, nici măcar unul al taxelor, cum este cel din Ierusalim (deşi, poate, acesta chiar ni s-ar potrivi). Nu avem în România nici un muzeu al chiloţilor
Dacă v-aţi plictisit de clasicele săli cu tablouri şi sculpturi sau de şirurile de vitrine cu cărţi ori monede vechi, puteţi găsi în România şi câteva expoziţii ceva mai neobişnuite.
Nu există la noi în ţară un muzeu al sexului, precum cel din Amsterdam, nici unul al vrăjitoriei, ca acela din Boscastle, Marea Britanie, nici măcar unul al taxelor, cum este cel din Ierusalim (deşi, poate, acesta chiar ni s-ar potrivi). Nu avem în România nici un muzeu al chiloţilor (ca în Polonia), al culturii voodoo (ca în New Orleans), al contracepţiei şi avortului (ca în Viena) şi nici al closetelor (ca în New Delhi). Cu toate acestea, există şi la noi o mână de instituţii culturale ceva mai puţin obişnuite.
Printre ele este Muzeul Chihlimbarului din Colţi, judeţul Buzău, unul dintre puţinele de acest tip din lume, înfiinţat în 1973 într-o zonă bogată în zăcăminte de ambră. Colecţii interesante de minerale, dar şi de instrumente folosite în exploatarea acestora se găsesc şi în Muzeul Aurului din Brad, judeţul Hunedoara.
Pentru suporteri, există Muzeul Sportului din Bucureşti (aflat în clădirea fostului palat regal). Înfiinţat în 1973, desfiinţat în 1979 şi reînfiinţat după 1990, acesta expune trofee, medalii sau piese de echipament care au aparţinut unor nume grele din sportul autohton.
Fanii transporturilor feroviare au la dispoziţie mai multe muzee (cel al Căilor Ferate, de lângă Gara de No
