Alexandru Vorga nu şi-a văzut niciodată părinţii şi fraţii. Reporterii „Adevărul” au mers acasă la familia Vorga pentru a vedea ce a pierdut şi ce a câştigat băiatul. „Casa de copii nu e acasă”, ne înştiinţa mai demult o campanie TV. Există însă tineri cărora familia nu le-a oferit nimic iar casa de copii - totul.
Alexandru Vorga are 22 de ani şi nu şi-a văzut niciodată părinţii şi fraţii. Nu-i desparte vreun ocean. Între casa familiei Vorga şi apartamentul social în care locuieşte Alexandru sunt 13 kilometri. Băiatul stă în cartierul bucureştean Titan, iar familia care l-a abandonat când avea trei luni domiciliază în zona Ferentari. Nici Alexandru şi nici familia nu şi-au dorit să se întâlnească.
Alexandru s-a născut în 1988. Când avea trei luni a fost lăsat la un leagăn de copii. Băiatul a fost crescut la căminul de copii numărul 3 din Bucureşti. S-a obişnuit singur.
„La şase-şapte ani mi-a fost mai greu. Erau educatorii răi, ne furau mâncarea, eram subnutrit. Cu timpul, nu am mai simţit lipsa părinţilor. M-am luat cu muzica. Am făcut mulţi ani flaut şi saxofon. Am terminat liceul şi am dat la Politehnică, la Facultatea de Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice. Sunt anul doi. Vreau să termin şi să-mi găsesc de lucru, să mă însor, să fac copii şi să am grijă de ei", spune Alexandru.
Poate că a fost şi el curios să-şi cunoască mama dar a ezitat. „Nu ştiu ce fel de oameni sunt ai mei. Am auzit că stau prin Ferentari, am auzit că mai am fraţi şi mai mici, şi mai mari. Nu m-am dus niciodată în Ferentari. Nici ei nu m-au căutat pe mine. Îmi e mai bine aşa".
Mama
Alexandru a răzbit în viaţă de unul singur. Acum îi învaţă şi pe alţii
Am căutat să aflăm cum gândeşte o femeie care şi-a lăsat copilul şi două decenii n-a mai ştiut nimic de el. Iuliana Vorga (46 de ani), mama lui Alexandru, e curioasă: „E
