Sandor Botond este sergent major în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Horea” al judeţului Mureş, fiind servant în cadrul Detaşamentului de Pompieri de mai bine de trei ani de zile. Declanşarea alarmei, chiar dacă anunţă un eveniment neplăcut, îi aduce o stare de adrenalină, iar nerăbdarea îl cuprinde în aflarea misiunii spre care se îndreaptă.
Reporter: Ce te-a determinat să alegi această meserie şi ce satisfacţii îţi aduce?
Sandor Botond: La început nu ştiam cu ce se mănâncă viaţa de pompier, însă de mic mi s-a părut palpitantă această meserie, din ceea ce vedeam în filme şi documentare. Desigur că şi partea financiară a avut un rol în alegerea acestei meserii, dar mai ales gândul că pot participa la salvarea de vieţi omeneşti şi nu numai. În primul rând, normal că există satisfacţia misiunilor îndeplinte cu succes, dar o altă satisfacţie o reprezintă colectivul de lucru. Am avut onoarea să cunosc o mulţime de persoane interesante cu care am legat relaţii strânse de prietenie.
Rep.: Ce simţi în momentul când eşti chemat la o misiune?
S.B.: Partea palpitantă a acestei meserii o reprezintă desigur intervenţia la situaţii de urgenţă. Cum ai ieşit de pe poarta subunităţii te cuprinde o stare să zicem puţin euforică, iar adrenalina începe să se facă simţită şi ea. Eşti nerăbdător să afli despre ce este vorba şi dacă eşti printre cei care se vor deplasa la intervenţie.
Rep.: Ce curs ai urmat pentru această meserie?
S.B.: Am avut noroc când am aplicat pentru această meserie, deoarece nu a trebuit să urmez o şcoală de doi ani de zile cum e în acest moment, ci au fost încadrări directe din surse externe M.A.I. Am spus noroc pentru că această şcoală deşi îţi este de maxim ajutor, trebuie să stai doi ani de zile fără serviciu şi trebuie să te întreţii singur. Dar şi noi am avut bineînţeles o perioadă de pregătire în
