În anii ‘90, România devenise destinaţia favorită a pedofililor de pretutindeni. Cei mai mulţi au profitat de haosul legislativ, dar şi de pretextul „ajutoarelor umanitare“ pentru copiii nimănui. Cea mai dramatică situaţie a avut loc la Mediaş, unde mai mulţi copii cu probleme mentale au căzut victime a patru pedofili scandinavi.

Citeşte şi:

Copiii orfani din România, „la ofertă" pentru turiştii pedofili din lume

Pedo-pornografia şi "turismul sexual" se dezvoltă alarmant/ Printre victime, şi copii români

România, începutul anului 1990. Căderea comunismului. Haos, răfuieli politice, demonstraţii de stradă, o ţară întreagă în faţa televizoarelor. Apoi, România sărăciei, a lipsei de planuri. România ajutoarelor umanitare şi a profitorilor. Acestea au fost premisele apariţiei, în cursul anilor '90, a unuia dintre cele mai cruzi fenomene ale tranziţiei: pedofilia. Profitând de haosul legislativ şi mascându‑şi abuzurile sub prelata unor activităţi onorabile (ajutor umanitar sau activitate ştiinţifică), mai mulţi cetăţeni străini au ajuns în centrul unor acuzaţii de pedofilie.

Deşi probele au fost, în majoritatea cazurilor, extrem de concludente, doar unul dintre aceştia a stat în spatele gratiilor, printr-o decizie a instanţelor româneşti. Ceilalţi au scăpat, lăsând în urma lor o lucrare sinistră, cu titlu de realizare ştiinţifică: „Manual de racolare şi utilizare a copiilor români. Pentru folosul pedofililor".

Primul caz, descoperit în 1996

Mediaş, judeţul Sibiu. Locul unde, pe parcursul anilor '90, mai mulţi cetăţeni scandinavi au fost bănuiţi sau acuzaţi de pedofilie. Toate cazurile au avut legătură directă cu o şcoală care adăpostea un centru pentru copii cu probleme mentale. Primul caz a fost descoperit cu totul întâmplător de Ioan Tătaru în 1996, la vremea aceea inspector în Corpul de Control al Ministerului Învăţămâ