19 august 2010 în Vama veche, după o absenţă de mai mulţi ani. Am stat o zi întreagă, de dimineaţa, de la 8, până seara, la 10 şi jumătate.
În anii '80 îmi petreceam vacanţele de vară aici şi în 2 Mai. Da, sunt un nostalgic al vremurilor - demult apuse -, în care spiritul uman hălăduia aici liber pe plajele virgine, între pământ şi mare.
Diferenţa dintre ce era zona asta înainte de 1989 şi ce a ajuns să fie acum, în 2010, descrie exact cum am evoluat noi, ca naţie, în ultimii 20 de ani. Şi mai spune că din 1989 încoace am trăit mereu sub "dictatura" unei majorităţi populare cu o anumită mentalitate. Aici este unul dintre punctele slabe ale unei democraţii: dacă într-o ţară majoritari sunt orbii şi chiorii, atunci ei vor alege să fie conduşi de oameni asemeni lor, printr-un simplu calcul matematic de număr de voturi. Iar liderii votaţi de aceştia vor reduce TOATĂ naţiunea la modelul votantului lor fidel şi etalon. "Restul" oamenilor ALTFEL din acea ţară n-au decât să se descurce cum pot, pe cont propriu, asumându-şi riscul de a fi diferiţi. Ei, cu asta nu sunt de acord: a fi altfel nu ar trebui să fie un risc.
"O societate bună este aceea în care, chiar dacă eşti diferit şi impopular, te simţi în deplină siguranţă", spune A. Stevenson, şi eu cred în asta.
Nu am trăit sub proasta conducere a lui Iliescu sau Băsescu, ci sub "dictatura" majorităţii românilor care i-au ales pe post de candidaţi şi i-au votat. Trăiesc sub "dictatura" unei majorităţi de români cu o anumită mentalitate şi care cred că "cine nu este ca noi este împotriva noastră". Tu, ca minoritar, eşti tolerat, şi nu înţeles, respectat şi acceptat. Eşti tolerat cu limite şi restricţionări. Eşti tolerat "sub supraveghere", iar despre tine există prejudecăţi. În România, minoritarii (de orice fel) sunt cetăţeni de categoria a doua. Pentru că, deşi legile spun al
