Cuvinte necuvinte, răspunsuri cu dus şi întors şi vorba mucalită ce toarnă adevăruri dureroase într-o formă frumoasă, toate sunt traduse de Artan într-o poveste fără sfârşit. Unii îl admiră pentru cele aproape trei decenii petrecute cu Timpuri Noi, alţii pentru că a părăsit Timpuri Noi pentru a deveni Partizan.
Pentru toţi însă Adrian Pleşca -Artan, pare a trasa o condiţie care permite compania pe al său dum: masca adultului rigid să fie abandonată la intrare, şi, profitând de prezumţia de inocenţă, să se observe şi orizontul de dincolo de orgoliu.
Mai citeşte şi:
VIDEO Artan: „Eu nu sunt un lăutar rock“
VIDEO Dan Teodorescu: "Dac-aş şti unde locuiesc ideile, m-aş muta acolo"
Adevărul: Ce te-ai face fără simţul umorului?
Artan: Adică fără simţul umorului voluntar. Închis pentru involuntar. Numele corect este comuna involuntari.
Când spui Artan ai deja aşteptări, te gândeşti involuntar la o porţie de umor de calitate. Ai cultivat această imagine sau a venit de la sine?
Am cultivat cu osârdie ce a venit de la sine.
Serios vorbind acum, cum aţi rămas fără atestate pe vremea lui Ceaşcă şi ce consecinţe avea asta în acele timpuri?
Serioase erau buletinele, şi nu atestatele care erau obţinute într-un stil barbar - de care oricum ne jenam pe vremea aceea, în primul rând noi faţă de noi înşine. Adică juriul era constituit din persoane care aveau lucrările proprii - obligatorii la examen, noi ca artişti fiind în conflict cu ei în foarte multe aspecte despre muzică şi artă.
Ce ne poţi spune despre propunerea de a fi exmatriculaţi din facultate, cum aţi scăpat din basma curată?
Pot spune ca la fosta Preoteasa s-au produs nişte valuri care pentru dânşii nici în fund nu-i dureau, iar nouă inima şi sufletul ni-l pârjoleau.
Am scăpat basma curată prin intervenţiile doamnei Moldovan - ma
