Aristocraţia din lumea muzicală înseamnă regi precum Elvis, Michael Jackson şi Madonna. Românii au o regină şi o prinţesă R&B. România nu este monarhie, dar este populată de regi, regine şi prinţese împodobite cu cristale Swarovski care nu stau pe tron, ci pe piedestalul numit „popularitate“.

Showbizul este o junglă în care ierarhia de grup funcţionează ca şi în săbăticie: autointitulat rege, leul nu este recunoscut imediat de fauna din arealul său. România are o regină R&B numită Cristina Spătar, dar şi o prinţesă care a aspirat la „coroana" aceluiaşi gen muzical. Deşi Cătălina Toma a dispărut din showbiz, ea rămâne, în mintea celor mulţi, prinţesa R&B. Blazonul atârnă greu în cariera unui artist de aceea este lustruit permanent prin operaţiuni de PR.

Apetenţa pentru titluri aristocratice nu se re regăseşte doar la români. Deşi Elvis Presley a murit demult, Regele rock-and-roll trăieşte nu doar în memoria milioanelor de fani ci şi „la propriu" pentru cei care susţin că idolului lor e bine-mersi şi înfulecă hamburgeri într-un buncăr din Arizona. Omenirea are din anii '80 o regină pop, Madonna, şi de prin 2000, şi o prinţesă numită Britney Spears. Regele pop Michael Jackson deşi a decedat anul trecut în urma abuzului de medicamente, rămâne tot rege pe domeniul său muzical.

„Invenţia nu e una românească; o găsim de pildă la începuturile jazzului, la King («Regele») Joe Oliver şi mai apoi la Duke («Ducele») Ellington sau Lester «Prez» (preşedintele) Young. Sunt convins că a existat şi înainte şi e rudă cu blazoanele pe care şi le puneau pe baloţi fabricanţii de săpun, în secolul al XIX-lea", crede Iulian Comanescu, analist media. Comanescu evocă numele lui Honoré de Balzac, scriitorul care şi-a adăugat particula nobiliară la geneologia sa fantezistă şi care a creat o mistică a burgheziei şi arivismului.

Există şi o „regină" a sprâncenel