Mereu a existat o oarecare animozitate intre marinarii de apa clara (pe oceane) si marinarii de ape tulburi, (cei pe rauri si lacuri).

Marinarii de apa clara ii invidiaza pe cei de pe apa tulbure pentru faptul ca nu sunt fortati sa petreaca luni de zile la bord, pot fi acasa aproape fiecare sfarsit de saptamana, iar in timpul voiajelor au posibilitatea de a merge la un restaurant, de a vedea un film, in orasele unde incarca sau descarca slepuri.

Cel mai important punct de discordie e salariul. Un capitan de remorcher face, uneori, peste 500 USD pe ora, in timp ce capitanul care navigheaza pe oceanele lumii, rareori face peste 200 USD pe ora.

Capitanii de apa tulbure spun ca munca unui capitan de apa clara e usoara: pune vasul pe pilot automat si se poate culca. Necesitatea de a avea un "cercetas", la pupa si unul pe puntea de comanda, pare irelevanta. Ce se poate intampla, in mijlocul oceanului?

Orice vas care se apropie la o anumita distanta, e "prins" de radare, care dau alarma, atragand atentia personalului de pe punte.

Pe ape tulburi, radarul nu are prea mare uz, decat daca vrei sa vezi copacii si cladirile de pe mal. In condintii de ceata, trebuie sa ai un radar special, de mica distanta. In plus, schimbarea continua a albiei raurilor, cu multe bare de nisip parsive, care nu pot fi cartografiate pe hartile de navigatie, extrag un efort enorm din partea personalului de pe puntea de comanda.

Echipajul unui vas oceanic are tot felul de fel de persoane in echipaj: bucatari, personal medical, electricieni, mecanici etc.

Pe un remorcher riveran cele trei sau patru persoane la bord trebuie sa fie pregatite sa le faca pe toate. Aici, prezenta unui "cercetas" pe slepul din fata (daca remorcherul "impinge") este absolut indispensabila, atat ziua cat si noaptea.

Ambele tipuri de