Suntem tot mai preocupati de un subiect care staruie si fierbe in fiinta noastra romaneasca de mult timp: tiganii. Ii numim mai degraba rromi. Ei isi fac singuri cel mai mult rau. Prin ceea ce afiseaza cu ostentatie, ei sunt stigmatizati nu numai in Romania, ci si peste hotare. Fara sa ne implicam pentru a corecta ceea ce nu ne place la ei, noi mai mult la dam apa la moara.
Le zic tigani si nu rromi, pentru ca nu e ceva jignitor. Ei chiar cer sa ii numesti tigani. Romania este fascinata de ei in ultimul timp: facem reality show-uri cu ei (Aventurile familiei Vijelie, Satra), filme (State de Romania), seriale (Inima de tigan), dezbateri, iar pe unii ii chemam toata ziua la talk-show-uri (Madalin Voicu) sa ne explice cum stau lucrurile.
Ne uitam oarecum fascinati la acest grup inchis, mirati fiind de traditiile care persista la ei. E un lucru bun, dar neeploatat asa cum trebuie de aceasta etnie. Uneori, chiar ii imitam. Printre asa-zisele traditii, a aparut una noua: opulenta. Nu esti tigan adevarat daca nu apari la Costesti cu o camasa si cravata din aur, asa cum am vazut anul trecut. Sau daca nu intinzi mese pline cu cele mai scumpe mancaruri si bauturi.
Intre altele fie spus, Traian Basescu se pierdea in satra tiganeasca, prin 2009, la Costesti, disperat sa mai dreaga busuiocul de cand cu intamplarea "tiganca imputita". Nu esti tigan adevarat daca nu iti atarni de gat aur cu klogramul. Ei asa inteleg sa se faca remarcati. Sa arate ca sunt mai presus decat romanii.
Anul acesta nu erai tigan adevarat daca nu veneai daca nu aveai cort si lautari vestiti in el. Daca nu mergeai, inainte, la biserica, plin de aur, sa te rogi Fecioarei Maria pentru mai mult aur si miliarde. Bineinteles, trebuie sa arunci cu banii in tot ce te inconjoara. Aceste lucruri se petrec intr-o Romanie care e diperata chiar din cauza lipsei banilor, i
