Proiectul nu poate fi implementat dintr-un motiv simplu: condiţia principală, ca 164 de trenuri să treacă zilnic printr-un singur punct feroviar, nu este îndeplinită.
În luna aprilie a anului trecut, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA atribuia un contract de 300.000 de euro pentru încropirea unei strategii de amplasare a hărţilor de zgomot. Vestea bună este că, din totalul fondurilor europene de 1,8 miliarde de euro pentru calea ferată, CFR a reuşit să absoarbă 300.000 de euro.
Vestea proastă este că, potrivit cerinţelor europene, proiectul poate fi implementat la un trafic de 164 de trenuri pe zi. Specialiştii CFR contactaţi de Jurnalul Naţional atrag însă atenţia că în România nici un nod de cale ferată nu are însă un astfel de trafic. În consecinţă, aşa-zisul studiu de fezabilitate analizează un proiect ce nu poate fi implementat. Nu în România. Până una, alta, s-au stabilit tronsoanele pe care vor fi "aplicate planurile de acţiune ale hărţilor strategice de zgomot". Firma Enviro Consult, cea care a câştigat licitaţia organizată de CFR SA, este şi cea care va analiza tronsoanele de cale ferată Bucureşti Nord - Chitila şi Saligny - Palas, precum şi staţiile de cale ferată Ploieşti Sud, Arad, Simeria, în vederea amplasării hărţilor de sunet. Sunt urmărite, bineînţeles, potrivit "Programului operaţional sectorial transport 2007-2013", axa prioritară 3, căi ferate cu un trafic mai mare de 60.000 treceri de trenuri/an.
Succesul "răsunător" al acestui proiect apune uşor în faţa haosului care domneşte pe căile ferate române. În ultimii 20 de ani, viteza trenurilor de călători sau marfă a scăzut atât de mult, încât au adus costuri artificiale extrem de mari, arată specialiştii.
Bilanţul ultimilor ani nu arată deloc îmbucurător. În ciuda faptului că României i se cuvin miliarde de euro numai pentru investiţiile feroviare
