Aşteptam alte cifre. Vineri, Institutul Naţional de Statistică a comunicat rata inflaţiei pe august 2010. Surpriză mare: creşterea a fost de numai 0,23%. Rată ignorată însă de mulţi analişti şi comentatori, care s-au năpustit asupra nivelului anual de 7,58% - august 2010 faţă de august 2009 - aparent mai atractiv.
Concepţiile despre inflaţie, în societatea noastră, sunt dintre cele mai controversate. În unele cercuri politice, chiar şi în cercurile unor economişti, se aud voci care spun că... România ar avea nevoie de mai multă inflaţie. Alte voci, deşi nu pledează pentru inflaţie, cer totuşi mai multă masă monetară; un deficit bugetar mai consistent, deci ceea ce ar însemna tot inflaţie.
De ce vor mai multă inflaţie? Nu sunt puţini cei ce cred că fără inflaţie PIB-ul nu poate să crească şi nici investiţiile nu au din ce să se înfrupte. Mai circulă şi o altă teorie, care alimentează teama că va exploda şi mai puternic şomajul dacă nu se va da drumul la inflaţie. Teorii vechi, neconfirmate de timp, extrase din cărţi deja depăşite.
Să nu uităm însă de marea masă a celor cărora le este frică de inflaţie. Băncile se uită la inflaţia anuală şi, dacă văd că urcă, aşa cum s-a întâmplat în august - când inflaţia pe 12 luni, de 7,58%, a fost mai mare decât cea din iulie, de 7,14% - încep să se agite că dobânzile la creditele în lei ar putea deveni real-negative. Populaţia care economiseşte, în acelaşi timp, se uită tot la inflaţia anuală în creştere, şi îşi manifestă teama că depozitele din bănci ar putea fi şi ele remunerate cu dobânzi real-negative. Adică, sub cifrele care exprimă nivelul anual al creşterii preţurilor. Şi băncile, şi clienţii socotesc însă greşit. Pentru că dobânda e legată de 12 luni viitoare, în timp ce inflaţia comunicată de INS e calculată pe 12 luni trecute. Aşa că nu cu inflaţia la zi se cade să fie comparate dobânz
