De cine se mai teme România şi pe cine ar mai vrea să vadă în NATO? Ar fi fost România o țintă pentru Iran în absența scutului care să protejeze împotriva posibilelor atacuri cu rachete iraniene? Varinta extinsă a interviului cu Radu Dudău, expert în securitate energetică la Marea Neagră, din dosarul „NATO reîncărcat” publicat în ediţia curentă a FP România.

Sumarul, nota editorilor şi coperta ediţiei nr 18 (septembrie/ octombrie 2010).

Citiţi întregul dosar NATO reîncărcat, din ediţia curentă a revistei. Urmăriţi dezbaterea internaţională FP România - NATO din 16 septembrie pe conferintelefp.adevarul.ro.

În cadrul discuțiilor asupra noului concept strategic al NATO, România insistă pentru menținerea politicii ușilor deschise – mai ales în vecinătatea sa estică. Ce vecini relativi vrea România să vadă în NATO și de ce?

România are interesul strategic – inclus în Strategia Națională de Apărare a Țării – de a promova progresul economic, politic și de securitate al regiunii extinse a Mării Negre și a Balcanilor de Vest. Doctrina primelor două valuri de extindere către est ale NATO și UE s-a bazat pe viziunea unui spațiu extins al democrației și prosperității, în care conflictele teritoriale să fie gestionate cu instrumente ale instituțiilor europene.

În actualul context geopolitic, marea dificultate o constituie zona extinsă a Mării Negre (care include cele șase state litorale plus Moldova, Armenia și Azerbaijan). Opoziția fermă a Rusiei față de extinderea NATO într-o regiune pe care o consideră zonă de interes privilegiat obligă „cluburile” vestice să-și revizuiască supozițiile ce au stat la baza arhitecturii europene de securitate a ultimilor 15 ani. Astfel, date fiind divergențele de viziune a relațiilor cu Rusia dintre statele membre NATO, este improbabil ca Alianța să-și onoreze în viitorul mediu angajamentul de a include Ucra