Eu unul am aşteptat cu sufletul la gură ca vechiul meu prieten şi veteranul farmaceuticelor, Petru Crăciun de la Cegedim, să anunţe public datele pieţei farmaceutice pentru trimestrul 2 şi cele consolidate pentru semestrul 1 din 2010, date pe care de fapt industria le ştia deja de două luni - şi în acelaşi timp am aşteptat să văd cum va prelua presa de afaceri informaţia.

Asta şi pentru că presa de afaceri ştie că datele pentru trimestrul 1 nu sunt relevante, pentru că de-abia începe capitalizarea anului nou, influenţele sezoniere sunt importante şi variaţiile cursului de schimb perturbă substanţial perspectiva.

Şi atunci trimestrul 2 aduce mult aşteptata clarificare. Aşadar, un "avans uriaş" în piaţa farmaceutică de 35% faţă de perioada similară a anului 2009, de altfel cea mai bună creştere a unui trimestru 2 din ultimii 5 ani. Creşterea este fără îndoială mai importantă în farmacii, ducându-se până la 40% pentru că dezastrul din spitalele din România a mutat consumul de medicamente de spital în farmacii. Mai mult însă, cresc şi volumele cu circa 14,2% în farmacii, asta însemnând cel puţin teoretic un acces mai bun la medicamente. Şi dacă experţii financiari doresc o analiză şi mai detaliată, până şi genericele au crescut cu circa 20% prin lansarea unor blockbustere, chiar dacă continuă să stea modest în umbra creşterii exuberante de aproape 50% a medicamentelor inovative.

Aşa că, de ce la publicarea acestor date, care arată cel mai mare avans al unei pieţe farmaceutice din UE (de fapt probabil din lume) şi o utilizare de vârf a produselor de ultima generaţie, noi toţi, pacienţii, medicii, farmaciştii şi bineînţeles industria, nu am ieşit în pieţe pentru a încinge o horă a veseliei?

Pentru că în spatele acestor cifre contextul este complicat, realitatea este întunecată şi perspectiva este descurajantă.

În primul rând pentru că "efectul