Două medalii de aur şi un bronz la Mondialele de kaiac-canoe, două de aur la europenele de canotaj, un bronz pentru judoka Alina Dumitru la CM şi, până în acest moment, cel puţin medalii de bronz pentru naţionala feminină de tenis de masă la CE. Apoi, locul şapte la europenele de polo, pentru naţionala masculină, după două victorii în faţa vicecampioanei mondiale Spania, şi după meciuri foarte bune cu superputerile Croaţia, Italia şi, în special, Muntenegru. Şi acestea sunt doar cele mai recente succese ale românilor.
Performanţele se revarsă peste sportul de la noi, despre români se vorbeşte cu admiraţie, suntem prezenţi în mass-media de peste tot. În mod sigur lumea crede că în România sportul este o prioritate naţională, iar rezultatele - pe care noi le considerăm de excepţie - sunt, de fapt, ceva normal. Aceasta este, din păcate, doar impresia lor, pentru că realitatea este alta. În România, pentru că este criză, bugetele au fost ciopârţite, iar guvernanţii au tăiat cel mai mult de la tineret şi sport. Bani mai puţini pentru federaţii, mai puţini pentru cluburi şi nimic pentru investiţii. Aşa arată, din punct de vedere financiar, anul sportiv 2010. Sărăcie lucie. Nu există sport, competiţie, club sau federaţie care să se ajungă cu banii. Iar acest lucru îl ştie, şi-l recunoaşte, Doina Melinte. Şefa sportului îşi dă seama cât de prost stăm, din punctul de vedere al banilor, dar nu are ce face. Alţii fac împărţeala şi pentru ei sportul nu prezintă interes. Cum am mai spus, campionii olimpici şi mondiali sunt valoroşi doar în campaniile electorale. Or, acum nu e cazul.
Paradoxal, însă, parcă pentru a-i face în ciudă crizei, românii s-au pus pe adunat medalii. În cel mai prost an, din punct de vedere financiar, avem cele mai bune performanţe, din punct de vedere sportiv. Şi mai avem competiţii importante până la finalul anului, cu şanse reale la noi me
