Micşoraţi-l proporţional pe domnul Funeriu, începutul de chelie lăsaţi-i-l intact, îmbrăcaţi-l într-un costum de şcolar şi întrebaţi-l: "Ia spune tu: cum te numeşti şi în ce clasă eşti?" Cu aceeaşi figură solemnă, de intelectual făcut la 7 luni, şcolarul Funeriu răspunde: "Mă cheamă Funeriu Daniel şi sunt în clasa întâia C." O voce din fundul clasei, a colegei cu fundiţe, viitoare purtătoare de cuvânt a ministrului, îi şopteşte: "Clasa întâi, nu întâia, prostule!"

E prea târziu. Măriţi-l la loc pe dl. Funeriu, puneţi-i costum şi cravată, scrieţi dedesubt, pe ecranul televizorului, ministrul Educaţiei Naţionale şi ascultaţi-l ce spune în faţa profesorilor şi elevilor în prima zi a toamnei şcolare 2010: "Bun venit la şcoală celor din clasa întâia. Vreau să le spun părinţilor că tot ce face ministerul şi guvernul e ca ei să aibă încredere în acest sistem de învăţământ".

Carevasăzică, dl. ministru le cere profesorilor şi elevilor să aibă încredere în sistem. Dar ce se face dacă profesorii şi elevii vor să aibă şi un ministru în care să poată avea încredere? Ce vor fi zis profesoarele de română care l-au auzit spunând "clasa întâia"? Dar "tot ce face ministerul şi guvernul"? Îmi iau eu sarcina să-i comunic d-lui ministru: "Atunci când este folosit cu valoare adjectivală, nearticulat şi după substantivul determinat, întâi este invariabil. Din acest motiv nu este corect să spunem clasa întâia, banca întâia, ci: clasa întâi, banca întâi. În schimb, dacă adjectivul întâi este antepus substantivului şi, deci, articulat, se acordă cu acesta din urmă: întâia dorinţă, întâiul pas. (Dicţionar şcolar de cuvinte "buclucaşe", Narcisa Forăscu, Mihaela Popescu, 2007). Cât despre fac...

Dl. ministru ne cere, aproape biblic, să credem. Dacă e să cred şi eu ceva, atunci cred că într-un stat în care a fost pus şi ţinut ministru al Educaţiei un personaj ca dl. Funeriu n-