Scopul acordarii stimulentelor in cazul angajatilor din Finante nu este cel de a compensa veniturile salariale, insa cert este ca, prin globalizarea acestora si acordarea nediferentiata profesional, in functie de realizari, s-a ajuns la asa-zisa compromitere atat a functionarului, cat si a notiunii de stimulent.
Ministerul Finantelor trebuie sa procedeze urgent la o recompartimentare si reincadrare a personalului directiilor financiare, in personal cu atributiuni in cadrul ANAF (circa 25% din organigrama in functiune in acest moment) si personal bugetar, in cazul celor din urma impunandu-se si scoaterea de sub incidenta Legii functionarilor publice, astfel incat intre cele doua categorii sa se aplice salarii diferentiate.
Necesitatea unei reorganizari vine tocmai din faptul ca, daca initial fondul de stimulente era prevazut doar pentru personalul cu atributii de control si pentru angajatii de la compartimentul de executare silita, prin extindere, odata cu incadrarea tuturor angajatilor ca functionari publici, in prezent acesti bani se acorda aproape tuturor salariatilor (99%), desi 75% depun munca de operatori, lucratori la ghiseu, contabilitate, trezorerie etc.
Astfel, s-a ajuns la paradoxul ca un lucrator la ghiseu sa beneficieze de stimulent, care poate ajunge la inca doua salarii pe luna, la fel cu un functionar cu atributii de control care desfasoara actiuni de recuperare a sumelor la buget si care dispune de un salariu de baza de 800 lei.
Acest angajat, care isi asuma, prin semnatura, acte care dovedesc infractiuni de zeci de miliarde intr-un an, nu beneficiaza de diurna, de masina de serviciu, este recompensat la fel cu un coleg care, in acelasi birou, atrage la bugetul statului, intr-un an, sume suplimentare in valoare de 1.000 de lei.
Ceea ce statul ignora este faptul ca, in cazul celui de-al doilea
