Noul ministru al Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, nu a fost întotdeauna un democrat-liberal convins, dimpotrivă. Sfârşitul anului 1996 l-a adus în poziţia de şef al Finanţelor Publice Braşov, ca membru PNŢ-CD, fiind un apropiat al fostului preşedinte ţărănist al Consiliului Judeţean Braşov Adrian Taropa, dar şi al fostului premier ţărănist Radu Vasile. Prezenţa lui Ialomiţianu în funcţia de şef al finanţelor braşovene, cunoscut ca un susţinător al industriei locale, din perspectiva păsuirilor fiscale prelungite pentru marile întreprinderi, Roman, Tractorul, Rulmentul, Nitramonia etc., a făcut posibilă preluarea de magnatul local, Ioan Neculae, actual pedelist, a cel puţin şase fabrici braşovene, ulterior chiar a Uzinei de Autocamioane Roman.
SOLUŢIA DISPERATĂ A PSD PENTRU ROMAN SA
Înainte de respectiva trecere a uzinei braşovene de autocamioane în patrimoniul lui Neculae, patronul FC Braşov, Ialomiţianu a fost numit în anul 2005, de APAPS, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Roman SA, într-o tentativă disperată a guvernului de atunci de a salva financiar uzina. Ascensiunea actualului ministru al Finanţelor în partidul democrat-liberal a început o dată cu prietenia cu Theodor Stolojan, colegul său la ASE Braşov, unde ambii sunt profesori universitari. Mai mult, susţinerea pe care Stolojan i-a acordat-o lui Ialomiţianu, la momentul propunerii structurii de guvern înaintate lui Traian Băsescu în 2004, s-a materializat în apariţia lui Ialomiţianu chiar în postura de propunere de ministru al Finanţelor, înainte de celebra renunţare a lui Stolojan la funcţia de premier. Acelaşi Stolojan, dar şi primarul pedelist George Scripcaru l-au susţinut, ba chiar impus, premierului Boc pe Ialomiţianu ca ministru al Finanţelor, fiind singurul care şi-a câştigat mandatul de parlamentar PDL de Braşov din primul tur,
