Incepe un nou an scolar cu exact aceleasi probleme ca pana acum: dotare insuficienta, multe scoli fara autorizatie de functionare sau scoli inutile in care invata doar doi-trei elevi, cu costuri mai mari decat cele pe care le-ar presupune transportul lor zilnic catre si de la o scoala la standarde normale, etc.

Sunt boli cronice, care tin parte de responsabilitatea Ministerului, parte de cea a autoritatilor locale. Dar, desi sunt cele mai mediatizate, nu ele reprezinta cele mai mari probleme ale invatamatului romanesc in acest moment.

Cel mai rau nu este felul in care arata scolile, ci ceea ce se intampla in ele, nu unde, ci ce invata elevii. Si acest an scolar incepe cu programe nereformate.

Inca un an, cel putin, elevii vor invata dupa acelasi curriculum scolar depasit, invechit, sufocant, mult prea teoretizat si total neatractiv pentru elevi, numai bun sa scoata analafabeti functionali pe banda rulanta.

Cercetari intenationale dupa cercetari internationale, de la testele PISA la recentul studiu Bertelsmann trag semnale de alarma asupra calitatii invatamantului romanesc si totusi el ramane la fel de nereformat.

Si nu este vorba doar despre programe, ci despre ansamblul reformei educatiei, mereu amanata.

Dupa ce Legea Educatiei Nationale a fost declarata neconstitutionala, ministrul Daniel Funeriu nu a fost in stare sa trimita noua varianta in Parlament in timp util pentru a intra in vigoare pana la inceptul acestui an scolar.

Dar si sa fi intrat in vigoare, proiectul lui Daniel Funeriu nu ar fi reusit, spre deosebire de cel al profesorului Mircea Miclea sa adapteze scoala la cerintele pietii.

In acest moment 60% din locurile din licee sunt specializari teoretice si vocationale si se adreseaza unui procent de numai 20% din piata muncii. Scolile profesionale nu exista nici