Fie că au „chiulit", fie că au început să plângă de cum au păşit în curtea şcolii, şefii Vasluiului nu uită cum au devenit elevi. Emoţiile din prima zi de şcoală le dau fiori şi acum chiar dacă au trecut decenii de când mamele i-au condus la careul de început de an.

Amintirea clipelor când a luat pentru prima dată ghiozdanul în spate îi stârnesc zâmbete şi acum prefectului Levente Csaba Szekely. Fără să treacă pe la grădiniţă sau cămin, prima lui zi de şcoală a însemnat şi contactul cu un grup mai mare de copii.

„M-a luat mama de mânuţă şi am mers împreună. Cât a fost careul de început de an şcolar, am stat fără probleme, dar când a trebuit să intrăm în clase am rupt-o la fugă. Am încercat să sar gardul, dar n-am reuşit. Până la prânz, directoarea, învăţătoarea şi mama s-au chinuit să mă prindă, dar n-au reuşit", povesteşte Szekely. El a adăugat că, astfel, prima lui zi de şcoală a fost, de fapt, a doua.

„După jumătate

de oră plângeam"

„Prima notă de patru tot de la mama am luat-o. Trebuia să conspectez lecturile Pentru vacanţă, dar eu am rupt caietul pe care trebuia să scriu, iar din foi am făcut loz în plic, pe care le vindeam în sat", a încheiat Szekely.

Nici Vasile Mihalachi, şeful consiliului Judeţean, nu a fost la grădiniţă sau la cămin. „Eu, după jumătate de oră plângeam. Nici nu ştiam ce să fac. Copiii din târg, de la Drânceni, se credeau mai deştepţi şi mai elevaţi. Cu toate astea, am luat premiul I până în clasa a patra", ne-a spus Mihalachi.

Şcoala, o mare schimbare

Medicul Augustin Ilieş spune şi el că prima experienţă la şcoală a fost cu peripeţii. „Eu am făcut clasele I-IV în Poiana Botizii din Maramureş. Eram îmbrăcaţi toţi în costume populare foarte frumoase, iar în prima pauză ne-am bulucit toţi la uşă. Care am căzut, care nu, cert e că ne-am murdărit cu toţii din cap până în p