În Jakarta, un ofiţer de securitate ales de Vîntu veghea ca Nicolae Popa să nu se predea, precum Ioana Maria Vlas. Popa poate depune mărturii importante în dosarele FNI şi FNA.
Cine este „generalul" din Indonezia care îi asigura paza fugarului Nicolae Popa şi căruia S.O. Vîntu îi plătea un salariu lunar de mii de euro? Şi cine este „şeful" care, contra şase milioane de euro (şase „cisterne") putea împiedica extrădarea şi chiar eliberarea lui Popa din închisoarea din Jakarta? Acestea sunt două dintre cele mai importante întrebări care se nasc din lecturarea stenogramelor care au stat la baza arestării lui Vîntu, la care RL încearcă să răspundă, cu ajutorul unor specialişti care au dorit să-şi păstreze anonimatul.
Potrivit surselor noastre, „generalul" ar fi un fost ofiţer de Securitate, ales special de Sorin Ovidiu Vîntu pentru a-i asigura „protecţie" lui Popa prin străinătăţuri. Procurorii au refuzat să ne dezvăluie numele generalului. Este de notorietate faptul ca SOV a angajat foarte mulţi rezervişti ai Securităţii, ai SRI sau SIE, mulţi dintre ei conducând filialele din ţară ale FNI. Se pare că rolul acestui general era extrem de important, dacă SOV a fost dispus să-i trimită anual lui Popa suma de 200.000 de euro, care includea banii de întreţinere şi „salariul lunar al generalului", după cum rezultă din interceptări.
Vîntu se temea de precedentul Vlas
Un specialist în domeniul „camuflării în străinătate" este de părere că acest general „cel mai probabil era de la SIE, pentru că ei sunt antrenaţi special pentru a se ascunde în afara ţării. Rolul acestuia era atât de a împiedica prinderea urmăritului general, cât şi pentru a împiedica predarea din proprie iniţiativă a acestuia, aşa cum a făcut Ioana Maria Vlas, care s-a predat reprezentanţilor Ambasadei României în Israel". După ce s-a predat, Vlas a susţinut că SOV a fost iniţiatorul,
