N-am făcut, în titlu, decât să traduc spusele premierului Boc, care declara recent că “oamenii se complac în starea de şomaj”, preferând să trăiască pe seama statului, în loc să-şi caute de muncă. Preşedintele Băsescu a plusat, ca de obicei, cerând reducerea drastică a cheltuielilor sociale, eventual chiar desfiinţarea venitului minim garantat. Ideea degajată din afirmaţiile ambilor este că românii ar fi nişte puturoşi şi că trebuie siliţi, chiar prin înfometare, să se ducă la muncă.
O idee simplistă, păgubitoare şi vădind, prin tendinţa de generalizare, dispreţ faţă de propriul popor. Or fi - şi sunt - indivizi care trăiesc ca nişte căpuşe, pe seama statului, care n-au un an adunat pe cartea de muncă, dar ţipă despre dreptul la asistenţă medicală, la gratuităţi sociale etc. Or fi - şi sunt - şmecheri care, cu complicitatea unor medici şi funcţionari, stau ca nişte matahale, cu burta la soare sau la cârciumă, bându-şi minţile şi ajutoarele sociale. Dar să extinzi la nivelul societăţii întregi asemenea cazuri, în loc să le rezolvi punctual, e aberant şi nedrept, dacă nu şi mai rău.
Aş spune că avem de-a face cu o nouă diversiune, menită să mascheze o politică guvernamentală catastrofală, o gestionare anapoda şi abuzivă a banului public. “Oamenii se complac în starea de şomaj”?! Şi unde să se angajeze cei 800.000 de şomeri oficiali, fără a-i mai socoti pe cei ieşiţi din plată? Unde să se ducă alţi 74.000, care, potrivit Scrisorii suplimentare de intenţie cu FMI, vor fi daţi afară în toamna asta, doar din zona bugetară, fără a-i mai aminti pe cei ce vor fi disponibilizaţi din domeniul privat, sufocat fiscal? Unde sunt locurile de muncă promise electoral? Nu, românii nu-s puturoşi. Ţara e însă prost condusă.
