Primăria Galaţi refuză să aibă grijă de monumentul ridicat de un fost marinar la Dana 46 din Portul Bazinul Nou, în memoria celor 216 victime ale ceea ce a însemnat cea mai mare tragedie navală din estul Europei.
Comemorarea a 21 de ani de la tragedia scufundării navei „Mogoşoaia" s-a desfăşurat în anonimat, numai vreo 20 de persoane venind în acest an să asiste la slujba oficiată la monumentul ridicat pe malul Dunării, la Dana 46 a Portului Bazinul Nou. Autorităţile sunt indiferente la tragedia prin care au trecut zeci de familii de gălăţeni. Spre exemplu, Eugen Malihin, care avea 4 ani, a supravieţuit tragediei în care i-au murit mama, tatăl, sora de 5 ani şi fratele mai mic. A ţinut strâns în mâini mânerul canistrei de plastic de care tatăl său îi spusese să aibă grijă, a plutit pe Dunăre, fiind salvat de marinarul Costică Gheorghe. Băiatul a fost crescut de bunicii din Grindu, iar apartamentul familiei sale din cartierul Dunărea a fost "subtilizat" de cei care au condus Primăria Galaţi după 1990. Acum Eugen are 25 de ani, este marinar şi a încercat să afle ce s-a întâmplat cu apartamentul familiei sale, dar cei de la primărie nu l-au băgat în seamă. În 1990, 133 de urmaşi ai victimelor s-au constituit în parte civilă, solicitând despăgubiri.
Procesele au trenat şi s-a ajuns ca în final obiectul procesului să fie despăgubirile la care ar avea dreptul compania Navrom Galaţi, care ar trebui să primească de la BRP Bulgaria suma de 1,2 milioane lei, ce reprezintă daune pentru distrugerea navei "Mogoşoaia". De urmaşi nu îi mai pasă nimănui. Toţi urmaşii celor care şi-au pierdut viaţa în catastrofă au primit de la stat, în 1993, un fel de ajutoare în cuantum de la 30 la 80.000 lei, bani care nu mai însemnau nimic din cauza devalorizării leului. La nivelul preţului unui baton de salam. Autorităţile nu au contribuit nici la ridicarea monumentul de la Dana 4
