În Bucureşti există astăzi Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“, numit astfel în amintirea compozitorului şi etnomuzicologului român care a fondat, printre altele, Societatea Compozitorilor Români şi care a lăsat în urma sa o serie de cercetări extrem de valoroase asupra folclorului muzical naţional şi internaţional.

Născut în Bucureşti, în 1893, într-o familie aristocratică originară din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu, Constantin Brăiloiu a studiat muzică în Capitală, dar şi la Viena, Lausanne şi apoi Paris. După întoarcerea în ţară, în 1920, împreună cu alţi compozitori, a pus bazele Societăţii Compozitorilor Români, pe care a prezidat-o între anii 1926 şi 1943.

Fascinat de muzica populară din mediul rural, în 1928 s-a alăturat echipei sociologului Dimitrie Gusti, în mijlocul căreia a efectuat primele studii de teren asupra folclorului român în sate din Bucovina, Transilvania şi Oltenia. Ca urmare, a creat Arhivele Folclorului în cadrul Societăţii Compozitorilor. În anii următori, cercetările lui Brăiloiu s-au extins la nivelul întregii ţări. Lucrarea „Schiţă a unei metode de folclor muzical", publicată de muzicolog în 1931, a marcat o turnură în disciplina ce avea să se numească etnomuzicologie.

În 1943, Brăiloiu a fost numit consilier cultural în cadrul Ambasadei Române de la Berna. Anticipând situaţia politică din ţară, el va rămâne în Elveţia, unde îşi va continua cercetările, şi nu se va mai întoarce niciodată în ţară. La Geneva, a fondat, în 1944, Arhiva internaţională de muzică populară, în cadrul Muzeului de Etnografie de acolo. Patru ani mai târziu a fost numit, de asemenea, profesor asistent la CNSR (Centrul naţional de studii ştiinţifice) din Paris. Brăiloiu şi-a dedicat ultimii cincisprezece ani din viaţă muncii titanice de a colecta, la Geneva, înregistrări folclorice din întreaga lume. În urma ac