O instituţie se remarcă prin oamenii care o formează şi prin istoria sa pe care ştie să o accepte, asume şi să o înţeleagă. Poate întregul episod ar fi fost altfel înţeles, într-un context mai larg, dacă s-ar şti că în aripa veche, refăcută, a băncii există portretele tuturor guvernatorilor care au condus această instituţie, fie că vorbim de personalităţi istorice fondatoare, victime ale comunismului, sau pseudoguvernatori ai perioadei 1950 1989. Înţelegerea, preluarea şi depăşirea momentelor de istorie complicate pot da forţa unei instituţii. Şi, în cazul BNR, vorbim, probabil, de una dintre singurele instituţii în toată puterea cuvântului, care ştie şi vrea să construiască o tradiţie instituţională. Dar dincolo de istorie, pentru succesul acestui demers contează enorm prezentul. Guvernatorul BCE, Jean-Claude Trichet, a fost invitatul de onoare al guvernatorului BNR, iar discursurile scurte ale celor doi permit însă o întrebare fundamentală, legată de această chestiune: răspunde BNR adecvat situaţiei în care ne aflăm?
Situaţia nu este simplă deloc. Inflaţia la final de an este preconizată între 78%, dacă nu chiar mai mult, şi, până la urmă, în fişa de post a băncii, stabilitatea preţurilor este principala atribuţie. Faptul că această inflaţie nu este una monetară propriu-zisă, ci doar rezultatul unei modificări de politică fiscală bruşte şi dure - majorarea TVA - este un răspuns comod. Preţurile nu vor reveni însă la normal, chiar de la sine (adică o inflaţie de 3% la finele anului viitor). Există riscul de a avea pe termen ceva mai lung inflaţie, dar şi o economie în scădere, chiar cu creştere de şomaj, adică o combinaţie absolut ucigătoare. Mai are BNR muniţie pentru a interveni în această situaţie?
Pe de o parte, rata de politică monetară este cumva blocată la 6,25%. Scăderea ei, pentru favorizarea creditării, e imposibilă în contextul inf
