Proiectele de infrastructură pentru transporturi beneficiază de cea mai mare sumă alocată României de la bugetul UE, dar are cel mai mic grad de absorbţie. Teoretic, cea mai mare parte a fondurilor, adică 60%, urma să fi folosită pentru dezvoltarea unui sistem de transport conectat la reţelele de drumuri şi autostrăzi din UE. Totodată, 34% din fonduri erau destinate modernizării şi dezvoltării infrastructurii naţionale. În realitate, situaţia este cu totul alta. Din cele 49
Proiectele de infrastructură pentru transporturi beneficiază de cea mai mare sumă alocată României de la bugetul UE, dar are cel mai mic grad de absorbţie.
Teoretic, cea mai mare parte a fondurilor, adică 60%, urma să fi folosită pentru dezvoltarea unui sistem de transport conectat la reţelele de drumuri şi autostrăzi din UE. Totodată, 34% din fonduri erau destinate modernizării şi dezvoltării infrastructurii naţionale. În realitate, situaţia este cu totul alta. Din cele 49 de proiecte depuse din 2007 până la sfârşitul lunii iulie a acestui an au fost aprobate 23 de proiecte. Valoarea totală a acestora este de 1,16 miliarde de euro, din care 390 de milioane de euro reprezintă contribuţia UE. Însă plăţile efectuate până acum totalizează doar 37,55 milioane de euro. Gradul de absorbţie: 1,77%.
De ce cu fonduri de la UE, când se poate cu bani de la buget?
Cel mai important proiect, „Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere de-a lungul Axei prioritare TEN-T 7, construcţia variantei de ocolire Constanţa“, depus de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), valorează 191 de milioane de euro. De altfel, CNADNR a depus şi cele mai multe proiecte, şapte, după Autoritatea de Management (AM) a Programului Operaţional Sectorial (POS) Transport, care însă a solicitat finanţare în special pentru organizarea reuniunii comitetelor de moni
