Un film bun funcţionează cel mai adesea din prima. Tot aşa se întâmplă şi cu o ştire sănătoasă: se face singură.
După ce am văzut fragmentul de mai sus din „Crulic – sau drumul spre dincolo” (regizat de Anca Damian), i-am dat încă o dată dreptate lui Mihnea Măruţă: în România, filmul suplineşte presa.
Nu numai filmul. Aş aminti de investigaţiile Tatianei Niculescu în cazul Tanacu, materializate în două cărţi şi într-o excelentă piesă de teatru, pusă în scenă de Andrei Şerban. Mi se povesteşte că o personalitate TV a plâns cu sughiţuri la premieră. Şi-o fi dat seama că nu e prea creştinesc să numeşti pe cineva asasin înainte ca o instanţă se se fi pronunţat definitiv asupra chestiunii.
În ceea ce-l priveşte pe Claudiu Crulic, avem iarăşi impresia că ştim faptele: bărbatul a murit de foame în arest preventiv, în Polonia. Ceruse ajutor Consulatului României, în încercarea de a dovedi că nu era vinovat. Fireşte, cazul a fost intens politizat. Fragmentul de film dă de înţeles, între altele, că ar mai fi multe de cercetat. Întotdeauna e aşa, după cum bine spune colegul Teodor Tiţă.
Anca Damian s-a documentat graţie unor fonduri acordate acum doi ani de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) şi a pus pe picioare proiectul – unic în România – unui documentar animat. Instituţia care a sprijinit-o iniţial i-a respins însă propunerea, la recentul concurs de proiecte din acest an. Acum aşteaptă să-i fie analizată contestaţia.
Important: filmul e parţial sprijinit cu fonduri din surse poloneze. De ce?
Primele răspunsuri vin tocmai din partea Ancăi Damian. Vom încerca, în zilele următoare, să stăm de vorbă şi cu oficialităţi din cadrul Centrului Cinematografiei.
- În ce stadiu se află filmul?
- Se lucrează la graphic design.
- Cât ar mai fi de lucrat la el?
- Filmul poate (şi ar trebui) să fie finalizat în martie 2011
