Ce poate fi mai înviorător, într-o frumoasă dimineaţă de luni, după o lungă decuplare de realitate datorată absenţei fizice de pe meleaguri, decât să dai drumul la TV şi să vezi două dudui, de vârste nu esenţial diferite, dar aflate la capete diferite ale microfonului cu pămătuf, cum comunică empatic, prin onomatopei şi gestică, deoarece vorbirea aproximativă nu le prea ajută, pe subiectul reforma educaţiei. Sursa: EVZ

Reporteriţa şi eleva, aflate în curtea şcolii la deschiderea anului, cad de acord fără mari dureri de cap pe următoarele teme fundamentale: în şcoala românească se învaţă prea mult, ca timp şi ca volum ce trebuie asimilat; se fac o grămadă de "chestii inutile mai târziu în viaţă", cum ar matematica şi fizica, când toată lumea ştie că mai nou totul e pe calculator; profesorii sunt rigizi şi cer memorare, nelăsând creativitatea juvenilă să se manifeste; Bacul se tot schimbă, de nu mai ştiu bieţii elevi dacă să memoreze paginile 5-13, ca anul trecut, sau 25-41, ca acum doi ani (doleanţă care nu-i tocmai în linie cu precedenta, dar trece neobservată); dacă profesorii ar fi mai bine plătiţi, curricula relaxată şi toaletele lună, toate aceste deficienţe ar dispărea.

Profesorii şi reprezentanţii lor sindicali cântă în acelaşi cor cu cele două dudui, deşi la o adică ei sunt cei care aplică metodele de predare criticate. În caz că diagnosticul ar fi corect, nu-i împiedică nimeni să schimbe pe ici, pe colo stilul la clasă, creând interes şi emulaţie, atâta cât se poate în condiţiile date, măcar la acele materii care nu intră pe calapodul rigid al examenelor naţionale. Dar pesemne că logica nu se predă la trainingurile de pedagogie şi leadership sindical, fiind înlocuită cu workshopuri de presentation skills, unde te învaţă cum să pui hobby-uri în infantilul CV tip Europass, legiferat de Parlamentul României acum câţiva ani, într-un heirup