De ce bocesc ziaristii de la trustul Realitatea? Asta-i intrebarea obsesiva a multor comentatori, chiar si de pe acest site. Raspunsul e simplu. Plang dupa vremurile de altadata si sunt speriati de incertitudinea care macina societatea romaneasca.
De ce sunt sustinuti, in bocet, de analisti si colegi de breasla? Pentru ca totul a devenit suspicios, fiecare actiune guvernamentalo-prezidentialo-juridica este banuita de rea intentie.
Cum pot sa inteleg eu, privitorul de TVR 1, monologul prezidential din ajunul arestarii SOV-ului? Nimic spectaculos, nimic incitant in vorbele presedintelui. Practic, presa nu avea ce sa "toace" din discursul prezidential. De-abia, a doua zi avea sa vina subiectul de presa, fierbinte. Un Traian Basescu mult prea cuminte, mi s-a parut o echivalare cu "linistea dinaintea furtunii".
S-o banui pe Elena Udrea de ignoranta informationala, in cazul "Datoriile Rompetrol"? Nu stia doamna Udrea ca Rompetrol a fost o afacere mai tare decat privatizarea Petrom? Nu avea cunostinta de miliardele incasate de Patriciu de la kazahi? N-ar fi de mirare, chiar sa nu stie, daca ne raportam la cazul "presedintele Norvegiei". Prea mult a insitat, insa, pe datoriile lui Patriciu catre statul roman si pe deficitul de la pensii creat de aceste datorii. Ele erau si sunt ale "Kaz Munai Gaz".
Chiar in aceste zile, Rompetrol Rafinare se afla sub sechestru asigurator marca ANAF. O companie mare care da de munca cetatenilor romani. Ca si Puiu Popoviciu, a carui soarta era deplansa acum un an jumate chiar de Traian Basescu. Statul este mana forte si executa marii debitori. Dar, uita ca are in portofoliu cei mai mari datornici la asigurari sociale.
Intr-adevar, oamenii sunt neinformati si nu au habar ca Rompetrol nu mai este a lui Patriciu. Iar, doamna Udrea stie foarte bine acest lucru. La fel cum oamenii il blame
