Laureată la Cannes, în secţiunea „Un certain regard“, cu premiul pentru cea mai bună actriţă, în 2006, Dorotheea Petre interpretează o tânără româncă plecată în Italia în pelicula italiană „Mar Nero“. Inspirat dintr-o poveste reală – bunica regizorului Federico Bondi a fost îngrijită de o româncă –, filmul este cronica relaţiei dintre Angela (Dorotheea Petre) şi Gemma (Ilaria Occhini).
Între cele două femei de vârste diferite, aparţinând unor culturi diferite se înfiripă o legătură emoţională puternică. „Mar Nero" intră în cinematografe la 17 septembrie.
„Adevărul": Care a fost cel mai important lucru pe care ai vrut să-l redai pe ecran, acel ceva universal, specific unui emigrant român şi Angelei, personajul pe care îl interpretezi în „Mar Nero", care să facă personajul credibil şi emoţionant?
Dorotheea Petre: Vorbind cu emigranţii şi familiile lor am înţeles că cel mai trist lucru pentru un emigrant este despărţirea de familie, singurătatea, dependenţa de bunul plac al celor de acolo şi statutul de cetăţean de categoria a doua. Asta am dorit să imprim personajului meu.
Ai vreo nemulţumire legată de „Mar Nero"?
Nu am nemulţumiri şi regrete faţă de niciun proiect. Fiecare film are destinul său. Sunt încântată de cum a ieşit filmul şi sunt foarte ataşată de povestea asta. Sper că va fi apreciat, şi, cel mai important, pe placul
publicului.
E o secvenţă foarte specială în film. Gemma o trimite pe Angela pentru prima dată la cumpărături şi, la întoarcere, îi cere, cumva bănuitor, să-i arate bonul. Angela e timorată, încurcată, emoţionată. Cum ai gândit-o?
Farmecul scenei stă tocmai în raportul fără niciun dubiu stabilit între cele două. Este un moment scurt, dar intens. Angela este ca un copil nedreptăţit şi pentru mine scena a fost o ocazie să dezvălui calităţile umane ale ei. Nu se revoltă, ba este uşor amuzată de tempera
