Una dintre cele mai impresionante voci de tenor, fara indoiala. Cei mai in virsta au un motiv in plus sa ingine satisfacuti "ei, cintaretii din vremea noastra". Cei mai tineri au un motiv in plus sa ciuleasca urechea la auzul unui timbru care, cu 25-30 de ani in urma, ravasea stalurile Metropolitan-ului sau gradenele Arenei din Verona. De la Franco Corelli, zeul absolut al tenorilor in anii aA€A˜60, nu prea se mai auzise o voce de tenor atit de somptuoasa, de virila, plina de culori intunecate. Giuseppe Giacomini este si el, alaturi de Franco Bonisolli, Nicola Martinucci, Jaime Aragall sau Gianfranco Cecchele, una dintre victimele star-system-ului care a pus pe harta preferintelor publicului larg, timp de ani buni, doar un concept - Cei Trei Tenori. Au fost mai multi... Vedeta pentru oricine cauta dincolo de rafturile magazinelor de discuri sau paginile revistelor glossy, Giuseppe Giacomini este si azi o prezenta pretioasa (si rara, la 70 de ani) pe citeva scene ale lumii. Opera Nationala Bucuresti a fost si ea una dintre ele. Maestre Giacomini, va plac interviurile? Sincer, nu prea mult. Nu ma simt foarte linistit, ma tem mereu sa nu gresesc ceva. Credeti ca un cintaret are nevoie de presa, de mediatizare, pentru a atinge notorietatea internationala sau sint suficiente inzestrarile sale? Un cintaret se formeaza in primul rind pe scena. Acolo isi exprima arta, inspiratia si isi pune in valoare darul primit de la Cel Etern. Tot ce e in plus il ajuta: ziarele, televiziunea... Depinde de la persoana la persoana. Eu nu am fost foarte prezent in presa. Vin de la tara si imi plac lucrurile simple, linistite. Faceti comparatii intre cariera dvs. si cea a cintaretilor tineri de azi? Sinteti genul care spune "pe vremea mea era un pic altfel"? Da. Ma regasesc in trecut. Prezentul ma sperie si imi fac griji pentru copiii de azi, care intra intr-o lume a grabei. Nu mai e vreme d