După o viaţă în care militarul român a îmbrăcat cu cinste uniforma în regimul comunist şi anii care i-au urmat, în care activitatea sa a trecut graniţele cazărmii, contribuind la construirea României, dar şi la scutul împotriva vitregiilor naturii, cutremure, inundaţii, răsplata pare să se lase aşteptată. Pensia lui fiind crunt lovită de prevederile Legii 119, militarul român simte sila statului român care rămâne indiferent faţă de munca de o viaţă a celui care a executat ordinele. Am încercat să aflăm chiar de la cei aflaţi în această situaţie, de ce s-a ajuns aici.

La sediul Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, filiala Mureş, l-am găsit pe colonelul în rezervă Costin Ionel. Intrat în educaţia militară încă de la 14 ani, odată cu liceul militar din Câmpulung, a urmat apoi de Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri de la Sibiu, după care a cinstit cum se cuvine haina militară, în Garnizoana Târgu-Mureş, de unde s-a şi pensionat în anul 1996. Vitregiile vremii nu s-au lăsat aşteptate, inundaţiile şi cutremurele fiind teatrele de bătălie unde soldatul roman şi-a făcut datoria. “Am făcut parte din unitatea militară unde au fost cei cinci militari care şi-au pierdut viaţa la inundaţiile din anii ‘70. Fără ajutorul armatei, în acea perioadă nu se putea face asemenea intervenţii, când s-a dat un ordin, soldatul a executat. De asemenea, la alte calamităţi, cum a fost cutremurul din 1977, unde colegi de-ai mei de la unitatea de la Podul Mureş au contribuit din plin la stabilizarea situaţiei de atunci, prin faptele şi dăruirea lor. Armata a fost şi este forţa de care dispui la orice oră din zi şi din noapte, care şi-a adus contribuţia la stabilizarea oricărei situaţii”, a declarat Costin Ionel.

Palida recunoaştere a statului

Dar ce folos dacă binemeritata pensie aduce cu ea tăieri peste tăieri, recunoştiinţa de odinioară