Un document publicat de un ziar francez arată că, într-o circulară adresată prefecţilor de către ministerul de Interne de la Paris, se indica în mod expres distrugerea taberelor de rromi.

Ceea ce era oricum de domeniul evidenţei (căci doar nu putea fi vorba despre tabere de islandezi, australieni sau belgieni!) este susţinut acum de un document oficial. Scandalul adevărat abia acum începe, căci există proba care le poate permite organizaţiilor civice să acuze guvernul francez de discriminare şi rasism.

Este surprinzătoare însă reacţia ameţită şi nervoasă a oficialilor francezi. Miniştrii se contrazic între ei, nu ştie unul ce-a spus celălalt: ministrul Imigraţiei spune că a aflat despre circulară din presă şi oricum nu e treaba lui, iar ministrul de Interne se enervează jenant când este întrebat dacă acest document a fost trimis şi Comisiei Europene şi „recită" nişte fraze despre importanţa statelor naţionale, adăugând că, practic, „Franţa face ce vrea". Alţi oficiali recită şi ei textul despre „Franţa - patria drepturilor omului" (ceea ce e perfect adevărat, altminteri), iar unii membri marcanţi ai partidului prezidenţial UMP critică şi ei circulara: polemica stârnită „nu e bună pentru imaginea Franţei", spune Alain Juppé, fost premier conservator.

Am ajuns s-o vedem şi pe-asta: Franţa e pusă la colţ şi îşi şifonează imaginea. Neastâmpărul preşedintelui Sarkozy a împins la vale un bulgăre care va tot creşte. Apoi, bâlbâiala ministerială a sucit cu totul aparenţele şi a dat apă la moară adversarilor politicii lui Sarkozy.

Şi, mai ales, a scos în evidenţă poticneala administrativă. Până acum, oficialii francezi îi reproşau României, nu fără o anume aroganţă (dar având dreptate, în principiu), că „nu poate rezolva problema integrării rromilor". După toată această bâlbâială, oricine le poate replica: uite că nici Franţa nu poate.

Şi ch