Dacă astăzi un medic îi spune unui bolnav de cancer că nu are şanse să supravieţuiască, mâine ar putea să îi spună că o echipă de doctori îl aşteaptă la tratament. Între astăzi şi mâine este însă o lungă cale a necunoaşterii, pe care unii încearcă să o lumineze. Dar au nevoie de bani. Sursa: Agerpres
Clujeanul Iulian Novac va alerga câte un maraton pe zi timp de 21 de zile pentru a repara un pic o nedreptate socială: „din păcate, un român bolnav de cancer nu se bucură de şansele pe care le are un vest-european”.
Când spune asta, Olga Cridland, preşedinte voluntar la un ONG dedicat tinerilor bolnavi de cancer, nu aruncă o vorbă în vânt. Nu e neapărat un atac la adresa sistemului de sănătate, este doar o radiografie-fulger realizată de un om care a văzut sute de copii bolnavi de cancer şi, mai ales, pe părinţii acestora. Acum 30 de ani, un om a arătat că soarta bolnavilor de cancer nu depinde numai de deciziile din birouri guvernamentale, ci şi de voinţa individuală.
Canada de la est la vest, cu un picior de metal
E un exemplu de civism care stă pe cartea de vizită a Canadei. Chiar şi vecinii americani au fost fascinaţi de acest frumos nebun al anilor 70-80, care a reuşit să strângă sute de milioane de dolari pentru descoperirea de noi metode pentru tratarea diverselor forme de cancer. Cu un picior bun şi unul artificial.
După ce a fost diagnosticat cu cancer osos, lui Terry Fox (foto: statuie în memoria sa ridicată în Ottawa) i-a fost amputat piciorul drept. Avea 19 ani când i s-a întâmplat asta. Pe atunci, era un jucător de baschet cu importante calităţi atletice. După operaţie, pentru el totul părea pierdut. Cariera de sportiv se dusese naibii de tot. Dar, gândind că poate face ceva pentru alţii, a reuşit să îşi regăsească motivaţia în viaţă. A gândit un plan nebun: să traverseze, de-a latul, imensa Canadă, alergând în fie
