Inspirat din experienta bunicii regizorului Federico Bondi, "Mar Nero" foloseste cateva clisee despre romani desi mizeaza pe latura umana a relatiei dintre o italianca in varsta si menajera ei - fata muncitoare plecata de la Sulina ca sa stranga bani pentru viitorul copil. Nu e un film facut cu rele intentii, dar e defectuos construit si, din aceasta cauza, ar putea fi acuzat de reavointa.
"La 1 ianuarie vor intra si romanii in UE si vor fi la fel ca noi", ii spune doamna Gemma (Ilaria Occhini) vecinei de la parter care o amenintase pe proaspata ei menajera, Angela (Dorotheea Petre) ca o va turna la politie pentru ca lucreaza la negru. "La fel ca noi" suna putin stramb (nu au si romanii doua maini, doua picioare?...) dar acesti oameni stiu putine lucruri despre Romania.
Iar cineva care are si mai putine cunostinte va afla din "Mar Nero" ca menajerele romance sunt mai cu bun-simt decat ucrainiencele; ca romanii din Italia fac picnicuri vara pe camp, intre un rau si o cale ferata, ca tiganii; ca romanii sunt oameni credinciosi (la Sulina, blocul Angelei e chiar vizavi de biserica); ca Romania e o tara cu o geografie superba (Delta Dunarii, cel putin, e mirifica) dar de o saracie dezolanta, cu blocuri care iti cad in cap, caini jigariti, carute cu cai, Dacii prafuite si locuitori imbracati ca in timpul razboiului. Un fel de lumea a treia care, nu ma intelegeti gresit, da oameni de calitate, primitori, harnici si cinstiti.
Poate stia doamna Gemma ce spunea. Scenariul foloseste multe clisee, dar nu reuseste (sau nu incearca) sa le si dinamiteze la momentul oportun. Angela e o tanara curata si cuminte, care si-a lasat sotul (Vlad Ivanov) la Sulina si s-a dus in Italia sa faca un ban. E atenta si rabdatoare cu femeia suferinda si mizantroapa care a angajat-o si care pare dispusa sa-i faca viata amara.
Povestea se conc
