Regizorul filmului „Americanul“ pare că strigă mut prin toate cadrele: „Sunt european, fac lucrurile diferit!“ Iată un antithriller mi-nimalist, făcut ca şi cum regizorul Anton Corbijn ar fi tras cu un ochi la Antonioni şi cu altul la „noul val“ românesc.

Se întâmplă... mai nimic... în cadre lungi, ritm stagnant şi atmosferă „contemplativă". Are un formalism îngheţat, de parcă toată vigoarea i-ar fi fost suptă cu pompa de vid. Regizorul pare că strigă mut prin toate cadrele: „Sunt european, fac lucrurile diferit!". George Clooney (care trece prin film cu o impenetrabilă, dar vai cât de atragătoare, „poker face") e un asasin plătit pe nume Jack, care se trezeşte înconjurat de inamici pe un lac suedez izolat, acoperit de gheaţă. Are loc un schimb de focuri. În tăcere... Începutul ne oferă o indicaţie asupra a ceea ce urmează: frigiditate & singurătate & secvenţe întregi în care George seduce, silenţios, aparatul de filmat.

Action thriller fără acţiune

Pelicula, ecranizare a unui roman de Martin Booth, e un action thriller care refuză să aibă acţiune şi care abundă în imagini calofile, stilizate. Jack se refugiază în Italia, în splendida regiune Abruzzo, dar nu vă gândiţi ca se dedă unei dolce vita senzuale; el preferă să ducă o existenţă monahală alcătuită din exerciţiu, vigilenţă şi vizite la cafenelele locale. Ascetismul îi este însă spulberat de o prostituată sexy, cu inimă mare. Tonul reverenţial e dublat de o succesiune de tablouri fără viaţă. În final, ni se cere să ne pese, dar e deja prea târziu. O nouă victorie a stilului asupra substanţei.

„The American" are, până la un punct, o calitate hipnotică, până când ea devine repetitivă. Chiar mai era nevoie de încă o chestie sterilă despre „ultima misiune înainte de pensionare a unui ucigaş plătit"? Pe praful ăsta, aş fi prima care ar aplauda un thriller atipic, esenţializat, dar dorinţa de „a