Pe lângă faptul că a coincis cu extinderea culturii pop la nivel global, videoclipul a creat şi un nou sistem de vedete, echilibrând balanţa până atunci dominată de Hollywood.
Da, videoclipul exista înainte de The Beatles. Dar cvartetul fenomenal din Liverpool care a întors definitiv drumul muzicii rock i-a dat o nouă importanţă. În anul 1964, atunci când intra în săli filmul „A Hard's Day Night" - un lungmetraj semnat de Richard Lester, realizat pentru a promova şi creşte vânzările celui de‑al treilea album al trupei, The Beatles exista de patru ani şi cucerise deja lumea. Filmul era o comedie realizată după stilul falsului documentar, în care jucau toţi cei patru membri ai trupei, şi începea cu un videoclip la piesa cu acelaşi nume, ce îi înfăţişa pe băieţi fugind prin tot oraşul de o gloată de fete isterizate, pentru a prinde un tren spre Londra. Dar „A Hard's Day Night" nu era singura inovaţie în ceea ce priveşte videoclipul sau filmul de promovare. Trecând de la stilul banal, conform căruia trupa apărea „interpretând" piesa muzicală, până la adevărate clipuri experimentale care ar prinde ochiul şi astăzi, cum ar fi „Strawberry Fields Forever" sau „Penny Lane", inspirate de tehnicile şi stilistica dadaiste, filmografia celor de la The Beatles a fost cu adevărat revoluţionară.
Azi. Cu toate că între timp multe s-au întâmplat în ceea ce priveşte evoluţia acestui mediu, ultimul clip al trupei canadiene Arcade Fire, apărut săptămâna trecută, realizat de americanul Chris Milk, a dărâmat un hotar până acum neatins de uzanţele clipului video. În primul rând, „We used to wait" este un videoclip interactiv. Folosind tehnologia HTML5 şi imagini luate din satelit via Google Street View, videoclipul îţi dă posibilitatea de a crea o versiune personalizată a acestuia. Ce trebuie să faci este să introduci adresa din oraşul natal, pentru ca videoclipul să se „întâmpl
