De mai bine de un deceniu, Angela Raţiu se ocupă de arhivistica Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş şi spune că nu s-a plictisit, ci, din contră, în meseria de arhivar există mereu noutăţi.
Reporter: Cum de aţi ales această meserie?
Angela Raţiu: Până la căderea regimului comunist lucrasem într-o fabrică, la fel ca majoritatea oamenilor. Abia apoi, în urma restructurărilor, am fost repartizată aici, unde m-am acomodat în cele din urmă.
Rep.: Ce presupune munca de arhivar?
A.R.: În mare presupune arhivarea documentelor în ordine cronologică. În fişa postului însă am mai mult decât munca la arhivă, deoarece cu timpul au apărut şi alte nevoi. Astfel, mă mai ocup de xerox, de magazie şi de poştă. La arhivă sunt mai multe compartimente. Lucrez după nomenclatorul arhivistic: secretariat, inspectorii şcolari de specialitate, acte, formare continuă, managementul resurselor umane. Preiau actele de la dânşii, pe bază de proces verbal, iar după aceea încep îndosarierea. Aranjez actele şi documentele pe ani, date, probleme, le pun în matriţă, scriu opisul, le pun în inventar. Aici am inventarul făcut din anii ’50. Actele care au mai rămas permanente, puţine la număr, sunt predate şi la Arhivele Statului. Cele eliminate au termen de păstrare de un an de zile, de cinci ani, de cincisprezece ani, de douăzeci de ani sau devin permanente.
Rep.: Aţi avut vreun incident de-a lungul timpului?
A.R.: În 12 ani de activitate nu am avut nici un incident. Totuşi, această meserie presupune o răspundere destul de mare şi o atenţie sporită. De exemplu, vine un profesor care s-a titularizat în anul 1985. Dacă dânsul e titular cu o dispoziţie şi nu ştie dispoziţia prin care a fost numit profesor în învăţământ, iar dacă nici în cartea de muncă nu are operat, atunci sunt nevoită să caut în toate dosarele de dispoziţii. Dar majoritatea vin cu dispoziţ