Ochiul înseamnă de fapt două lentile: una cu aceeaşi dioptrie ca o sticlă de ceas şi o a doua lentilă care este cristalinul. Acesta îşi schimbă puterea de refracţie şi astfel vedem şi la distanţă, şi de aproape. La o vârstă mai avansată - peste 60 de ani - la unii oameni apare cataracta. Lentila numită cristalin devine rigidă, capătă aceeaşi dioptrie precum corneea şi colac peste pupăză cristalinul se tulbură, devine opac, îşi pierde transparenţa. Atunci se impune operaţia, înlocuirea cristalinului netransparent cu un cristalin artificial.
Cataracta apare cu unele semne.
Bolnavul nu mai vede bine la distanţă, cataracta debutează cu o miopie cristaliniană. Ciudat, cel cu cataractă începe să vadă bine de aproape, îi scad dioptriile cu plus şi asta fiindcă se adună algebric miopia cristaliniană cu minus la dioptria cu plus de la lentilele de aproape.
Când bunica de peste 70 de ani începe să coasă fără ochelari nu este un motiv de bucurie, ci de îngrijorare, fiindcă se anunţă cataracta.
Un alt semn de început al cataractei se poate explica astfel. Omul începe să vadă împrăştiată lumina de la farurile maşinilor, lumina parcă explodează în mai multe părţi. La începutul chirurgiei de cataractă, se scotea şi învelişul cristalinului, şi conţinutul. Se cosea operaţia cu fire fabricate din tendon de coadă de şobolan. Această intervenţie presupunea să se lase cataracta să se coacă, să avanseze boala. Azi, operaţia se face cu ultrasunete. Un aparat tăietor cu ultrasunete macină cristalinul tulbure şi-l absoarbe prin acel ac. Tot prin acel dispozitiv se introduce noul cristalin care, rulat precum foiţa unui trabuc, se deschide când ajunge în ochi. Operaţia e fără dureri şi durează în jur de zece minute. Ochiul înseamnă de fapt două lentile: una cu aceeaşi dioptrie ca o sticlă de ceas şi o a doua lentilă care este cristalinul. Acesta îşi schimbă pu
