Rolul lor a fost de la bun început unul singur: să-l păzească de puşcărie. Pentru asta trebuia să câştige Geoană alegerile, ziua în care „toată lumea râde, cântă şi dansează“, într-o horă a „pupatului pe gingii“, a fost ratată doar din siguranţa lucrului gata înfăptuit. Pentru asta, după alegeri, critica justificată a unui guvern neperformant şi deoseori neprofesionist s-a transformat în linşaj mediatic, devenit cutumă. Dacă Boc cade şi Băsescu e suspendat, guvernul de criză Ponta-Antonescu îngroapă la pachet dosarele „reţelelor“ Voicu şi Vântu. Infractorul Popa va rămâne la Jakarta, Vlas la puşcărie, iar Vântu - devenit „prieten loial, poet şi disident“, intelectual pe lângă care Titu Maiorescu era un biet semidoct - revine, liber de sarcinile juridice, la patronajul Realităţii.

Şi cine ştie, Cătălin Voicu prinde iar un loc pe lista PSD. Pentru asta luptă cot la cot asociaţiile pentru protecţia animalelor, Hurezeanu, CTP, Patriciu şi Transparency International, alături de Ciuvică şi Chirieac (finanţator de criză al Realităţii TV). Pentru asta Păunescu şi Dinescu respiră împreună, cu nesaţ, aerul înmiresmat lăsat de trecerea banilor prin conturi. Lipsesc din peisaj ecologiştii, homosexualii, fermierii. Deocamdată.

Spre deosebire de campania electorală, de data aceasta, dejecţiile jurnalistice au o miză strict individuală. Probabil, ea diferă de la caz la caz. Prin zidul făcut în jurul celulei lui Vântu şi punând în aplicare ordinul dat de acesta – „nu închinaţi Realitatea nimănui“ –, nu a răzbătut nicio informaţie despre FNI, Gelsor sau reţeaua securistică a acestuia. În schimb, pe zid au fost lipite listele negre ale lui Nistorescu, cuprinzându-i pe „fripturiştii lui Băsescu“, cum altfel, care nu se aliniază susţinerii martirului SOV.

Avocaţii mogulului, pe care, iată, l-a ajuns „răzbunarea tiranului“, nu s-au ostenit să facă legătura între „gene