- Cultural - nr. 629 / 15 Septembrie, 2010 De cele mai multe ori, textul unei carti spune mult mai putin decat ar fi dorit autorul sa exprime. Este si cazul distinsului autor Dorin Borda, pentru care exercitiul scrisului nu-i doar o profesiune de credinta, ci o vocatie transformata intr-un "modus vivendi" fara echivoc. Cea de-a treia aparitie editoriala a lui Dorin Borda nici nu se putea incadra mai uniform in biografia proprie, sub semnul ciclicitatii, avand in vedere faptul ca si-a inceput activitatea in spatiul atat de special al bibliotecii. Fara pretentia unei analize docte, voi face doar cateva referiri la modul in care o carte-document ca cea de fata poate influenta chiar si pe cititorul mai putin familiarizat sau neavizat in acest domeniu. Se citeste usor, este agreabila si starneste interesul, chiar daca, la prima vedere, se adreseaza doar unui cerc restrans de initiati in misterele si subintelesurile nedeslusite ale unei istorii, de data asta, scrise. In fond, demersul initial evocat din titlu transcede planul unei evocari fara inhibitii. La drept vorbind, o istorie a presei muresene se justifica si prin simplul fapt ca nu trebuie sa lasam prada ingnorantei si uitarii ceea ce inaintasii au zidit. Vor veni si vremuri de uitare, in care travaliul cotidianului, asaltul tehnologiei moderne si accesul la informatii, pentru care, pana nu demult, trebuia sa rasfoiesti sute si mii de pagini, vremuri peste care se va asterne si necunosterea prin omisiune. Indiferent ce se va intampla, cartea lui Dorin Borda e ca un semn de aducere aminte si de recunoastere a meritelor celor care au trudit la masa de scris sau in tipografii. Daca acum par exotice titlurile unor publicatii din perioada studiata si reiterata de autor, la vremea respectiva "jarul" din inimile cititorului se reactiva cu fiecare aparitie. Disparitia lor din peisajul publicistic cotidian este justifica