Protestul de la spitalul din Braila este mai mult decat o rabufnire a disperarii. El scoate la iveala, in toata grozavia ei, situatia disperata a sistemului sanitar din Romania, ajuns dincolo de toate codurile rosii inventate vreodata de OMS.
Caci nu este vorba doar despre drama unor oameni care se vad cu veniturile amputate.
Este vorba despre drama unor oameni obligati sa munceasca in conditii de un primitivism care le pune zi de zi in pericol viata, dar si despre drama unor pacienti ale caror vieti atarna zilnic de un fir de par, din cauza unei precaritati de neconceput intr-o tara civilizata.
Protestul de la Braila scoate la iveala ceea ce multi angajati din sistemul sanitar stiu deja: masurile de austeritate nu s-au limitat la pierderea a 25% din leafa. Ei au pierdut masiv din plata garzilor, a sporurilor aferente unui grad de pericol suplimentar (de exemplu sporul pentru desfasurarea activitatii in sala de operatie) sau chiar a sporurilor prevazute de lege pentru zilele de sambata si duminica.
In total, medicii, asistentele si infirmierele au inceput sa ia salarii mai mici cu 50% sau chiar mai mult.
Si cand te trezesti ca te prabusesti de la 1.200 de lei, suma si asa modesta, la 500-600 de lei, faci exact ceea ce au facut deja o multime de cadre medicale: pleci din sistem, de tot sau in concediu fara plata.
O leafa de mizerie pentru conditii de maxima periculozitate. Asistentele si infirmierele din Braila trebuie sa-si aduca de acasa manusi, masti, dezinfectant, mopuri, galeti, detergenti si uniforme. Daca nu o fac se expun unui pericol major de infectie.
Situatia este aceeasi si in spitale mari din Capitala, unde medicii aduc de acasa de la spirt si vata, pana la medicamente vitale, fara de care nu pot decat asista la moartea pacientilor. Iar daca spun ceva pacientilor despre ac
